Prieteni vechi,prieteni noi

Cred ca toata lumea isi aduce aminte la un moment dat in viata de clipele care in trecut ne-au daruit un zambet poate chiar si o lacrima.
Eu ma consider un norocos, pentru ca amintirile imi sunt atat de bine intiparite in minte pana in cele mai mici detalii si uneori parca le retraiesc visand.
O persoana foarte draga mie din trecut este fata de care m-am indragostit la 16 ani, cand am trait un 'summerlove' atat de intens si pur, curat, simplu si frumos incat nu am sa o uit niciodata...La batranete o sa ma vad stand pe fotoliul vechi si scamosat din fata televizorului, asteptand sa vina seara si poate o noua zi, dar tot imi voi aduce aminte de Alex.
Ieri am decis sa fac o chestie ce o amanasem demult, de lene, de rusine, de probleme...E uite ca a venit momentul sa las totul si sa plec sa o vad pe Alex. Da! Poate suna ciudat sau a nevoie, a singuratate, dar nu, nu e asa, e doar un fel de dragoste ciudata (daca vreti) ce i-o port.
In momentul cand am ajuns in fata casei ma asteptam sa vad o pustoaica misto de 16 ani, nebunatica si contagios de plina de viata...Alex. Varsta si viata imi sopteau sa ma trezesc, sa judec nu sa simt, sa nu am un soc vazand-o pe femeia care acum e Alex.
Nu a trebuit sa judec, nu a trebuit sa ma trezesc, era pustoaica misto de acum 13 ani...am imbratisat-o incercand sa ascund lacrima de bucurie din suflet...a fost o clipa care iti taie rasuflarea, moment ce va ramane cu mine pe veci.
Au urmat povesti vesele, rasete, planuri care poate nu vor ajunge realitate, vise pentru viitor, ochii mei nu se mai saturau de privit, nu vroiau sa clipeasca sa nu cumva sa piarda miimea aceea de secunda. Pur si simplu devoram fiecare gest, fiecare cuvant si incercam stangaci si fastacit sa imi oprim usor zambetul mare si tamp ce nu-mi mai relaxa fizionomia.
Nu se putea sa nu iesim, sa bem ceva cu prietenii ei, sa mai bifam o noapte in oras. Nu m-am mirat deloc sa vad ce oameni faini o inconjoara in viata, ma bucuram ca ei o vedeau ca si mine. Cateva minute mai tarziu formam o gasca ce iesise in oras sa depaneze amintiri dupa o absenta lunga.
Atinsi de licoarea bahica am vazut lumina difuza a diminetii, ca la 16 ani, obositi si fericiti, bucurosi ca suntem aceiasi tineri nebuni, acum cu sentimente profunde de prietenie, cu un comfort relational atat de natural si deschis.
Am adormit intr-un oftat de liniste si bucurie sufleteasca. Eram acasa la un prieten care a avut, are si va avea intotdeauna un loc special in viata mea.
Daca viata ar avea un curriculum vitae, acesta sigur ar fi un buchet multicolor de clipe ce odata ti-au taiat rasuflarea.